Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi “bună seara”
voi nu ştiti ce-nseamnă
să intri pe o uşa tăcând.
(acelasi Paler, pe care il iubesc)
luni, 15 iunie 2009
"Vino, sa pot regasi drumul spre mine"
Mereu m-am gandit ca iubirea nu este suficient de luata serios. Studiata la facultatea de medicina si testata in ospicii. Ca o boala, adica. Una lenta, si dureroasa, si incurabila.
De la primele semne, ar trebui sa existe linii telefonice gratuite, unde sa existe operatori calificati, trecuti de o varsta si cu o vasta experienta in acest domeniu, carora sa le povestesti despre El. Despre zambetul lui de dimineata, despre serile de mai pierdute pe la Romana, despre sms-ul de la 5 dimineata, despre dorinta tampita de a face bungee, si parasutism, si inca vreo 1000 de sporturi extreme, numai pentru a testa daca iti mai vajaie capul si din alt motiv. Femeile maltrate fizic de ce sa fie favorizate? Ce mi-as fi dorit sa ma fi batut, nu sa ma fi iubit..
Si apoi, daca nici in urma telefoanelor gratuite la linia "indragosteste-te si fugi", adormi tot cu gandul la El si te trezesti zambind in metrou cu gandul la EL, e musai sa urmezi un tratament, pe toata perioada relatiei, in special cu perfuzii "nu-ti-pierde-capul" administrate seara, cand pericolul e cel mai mare. Si ar trebui sa se dea alarma rosie in toata lumea, mai ceva ca la gripa porcina, iar oamenii sa nu poarte masti, ci ochelari de cal si, neaparat, sa isi poarte capul pe umeri.
Iar doctorii cei mai doctori din lume sa caute leacul lacrimilor, al noptilor albe si al sentimentului surd de goliciune, ca si cum toti oamenii de pe lumea asta am fi amenintati de toate bolile incurabile la un loc. As vrea sa traiesc intr-un viitor in care iubirea sa fie interzisa. Ca un act de terorism. Iar cei ce o comit sa fie inchisi pe viata si obligati sa se uite la filme siropoase. Caci nimic nu e mai greu, decat sa stii ca la altii (fie si in filme) se poate.
Mereu m-am gandit cum e sa mori de la durerea asta surda, oarba si muta, care nu stie decat sa urle inauntrul tau, in fiecare particica in parte. Si uite ca se poate. De cate ori nu ti-am zis, ca, daca s-ar muri din iubire, m-as fi dus de mult? Poate ca ti-am murit in brate de prea multe ori ca sa ma mai iei in seama. Ca pe o boala, adica. Ca pe una lenta, dureroasa si incurabila. Mai ales, incurabila.
Noptile cand imi amintesc iarasi de noi,
totdeauna pe intuneric si amenintati intotdeauna,
imbratisati sub ghilotina mereu,
totdeauna obsedati de timp si de noapte,
haituiti de umbre in care ne recunoastem pe noi,
totdeauna ca in prima noapte a lumii
si totdeauna vorbind despre sfarsitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mari si de soare
si totdeauna pe acest nisip negru al noptii
fara sa stim daca maine vom mai fii impreuna,
totdeauna asteptand cutitul ghilotinei sa cada,
totdeauna despartirile,
totdeauna dragostea amenintata de altii
si de noi insine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne lumineaza, cand se ating, mainile,
totdeauna infricosati ca mainile noastre
vor ajunge la capatul dragostei noastre
si totdeauna visand sa ne iubim fara sa stim
daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
daca lumea incepe cu noi sau sfarseste.
totdeauna dragostea in umbra ca inteleptii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de intelepciune ci de speranta
si totusi daca va muri vreodata dragostea noastra,
va muri nu din pricina noptii,
ci din pricina ca noi insine am amenintat-o prea mult.
(O. Paler)
De la primele semne, ar trebui sa existe linii telefonice gratuite, unde sa existe operatori calificati, trecuti de o varsta si cu o vasta experienta in acest domeniu, carora sa le povestesti despre El. Despre zambetul lui de dimineata, despre serile de mai pierdute pe la Romana, despre sms-ul de la 5 dimineata, despre dorinta tampita de a face bungee, si parasutism, si inca vreo 1000 de sporturi extreme, numai pentru a testa daca iti mai vajaie capul si din alt motiv. Femeile maltrate fizic de ce sa fie favorizate? Ce mi-as fi dorit sa ma fi batut, nu sa ma fi iubit..
Si apoi, daca nici in urma telefoanelor gratuite la linia "indragosteste-te si fugi", adormi tot cu gandul la El si te trezesti zambind in metrou cu gandul la EL, e musai sa urmezi un tratament, pe toata perioada relatiei, in special cu perfuzii "nu-ti-pierde-capul" administrate seara, cand pericolul e cel mai mare. Si ar trebui sa se dea alarma rosie in toata lumea, mai ceva ca la gripa porcina, iar oamenii sa nu poarte masti, ci ochelari de cal si, neaparat, sa isi poarte capul pe umeri.
Iar doctorii cei mai doctori din lume sa caute leacul lacrimilor, al noptilor albe si al sentimentului surd de goliciune, ca si cum toti oamenii de pe lumea asta am fi amenintati de toate bolile incurabile la un loc. As vrea sa traiesc intr-un viitor in care iubirea sa fie interzisa. Ca un act de terorism. Iar cei ce o comit sa fie inchisi pe viata si obligati sa se uite la filme siropoase. Caci nimic nu e mai greu, decat sa stii ca la altii (fie si in filme) se poate.
Mereu m-am gandit cum e sa mori de la durerea asta surda, oarba si muta, care nu stie decat sa urle inauntrul tau, in fiecare particica in parte. Si uite ca se poate. De cate ori nu ti-am zis, ca, daca s-ar muri din iubire, m-as fi dus de mult? Poate ca ti-am murit in brate de prea multe ori ca sa ma mai iei in seama. Ca pe o boala, adica. Ca pe una lenta, dureroasa si incurabila. Mai ales, incurabila.
Noptile cand imi amintesc iarasi de noi,
totdeauna pe intuneric si amenintati intotdeauna,
imbratisati sub ghilotina mereu,
totdeauna obsedati de timp si de noapte,
haituiti de umbre in care ne recunoastem pe noi,
totdeauna ca in prima noapte a lumii
si totdeauna vorbind despre sfarsitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mari si de soare
si totdeauna pe acest nisip negru al noptii
fara sa stim daca maine vom mai fii impreuna,
totdeauna asteptand cutitul ghilotinei sa cada,
totdeauna despartirile,
totdeauna dragostea amenintata de altii
si de noi insine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne lumineaza, cand se ating, mainile,
totdeauna infricosati ca mainile noastre
vor ajunge la capatul dragostei noastre
si totdeauna visand sa ne iubim fara sa stim
daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
daca lumea incepe cu noi sau sfarseste.
totdeauna dragostea in umbra ca inteleptii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de intelepciune ci de speranta
si totusi daca va muri vreodata dragostea noastra,
va muri nu din pricina noptii,
ci din pricina ca noi insine am amenintat-o prea mult.
(O. Paler)
Pe calea ferata
“Cand stam langa peron, trenul nu vine. Dar daca ne asezam pe calea ferata, trenul ar veni” (Octavian Paler)
Nimeni nu iti da nimic, viata nu iti da nimic "din oficiu", nu e un raport de forte egale. Cate negatii in trei propozitii! Cate indicatoare cu NU intr-o viata!
Caci de cand te nasti nu traiesti si nu te lupti sa iti fie bine, ci ca sa nu iti mai fie rau. Ca si cum ai pleca de pe minus si, ce ironie sumbra!, atunci cand ai ajuns pe ZERO, crezi ca ai reusit sa fii fericit!
Nimeni nu iti da nimic, viata nu iti da nimic "din oficiu", nu e un raport de forte egale. Cate negatii in trei propozitii! Cate indicatoare cu NU intr-o viata!
Caci de cand te nasti nu traiesti si nu te lupti sa iti fie bine, ci ca sa nu iti mai fie rau. Ca si cum ai pleca de pe minus si, ce ironie sumbra!, atunci cand ai ajuns pe ZERO, crezi ca ai reusit sa fii fericit!
joi, 28 mai 2009
joi, 23 aprilie 2009
miercuri, 22 aprilie 2009
Stie dracu daca o sa ne tina rabla...
"Am gresit drumul,
Vreau inapoi!", imi spune prietena mea cea mai buna, jumatatea mea, eu in oglinda.
Da, scumpa, am gresit drumul undeva. Puteam macar sa dam inapoi, cat sa ne regasim si apoi sa mergem inainte. Dar noi am tintit spre departe, spre sus, spre inainte si am facut stanga, am facut dreapta, am facut sensuri giratorii, am trecut pe stop, n-am asteptat la verde si ne-am trezit fara sa stim, fara sa vrem pe soseaua care e toata a noastra. Pacat ca drumurile astea sunt doar ale noastre si alte masini trec rar, nici macar ca pe vremea lui Ceausescu, cate o Dacie pe ora. Iar faptul ca acum mergem pe contrasens n-o sa ne ajute sa (ne) revenim in intersectiile unde am ignorat sau incurcat indicatoarele.
"Mai bine stinge luminile, sa mergem la risc,
Admirand peisajul nocturn, fals si trist...ce vis!", i-am raspuns.
"Bucura-te! Ca cine stie din ce senzatie
Mai ajungem noi din ... la destinatie!", desi asta e cel mai bun lucru pe care puteam sa ti-l spun.
Vreau inapoi!", imi spune prietena mea cea mai buna, jumatatea mea, eu in oglinda.
Da, scumpa, am gresit drumul undeva. Puteam macar sa dam inapoi, cat sa ne regasim si apoi sa mergem inainte. Dar noi am tintit spre departe, spre sus, spre inainte si am facut stanga, am facut dreapta, am facut sensuri giratorii, am trecut pe stop, n-am asteptat la verde si ne-am trezit fara sa stim, fara sa vrem pe soseaua care e toata a noastra. Pacat ca drumurile astea sunt doar ale noastre si alte masini trec rar, nici macar ca pe vremea lui Ceausescu, cate o Dacie pe ora. Iar faptul ca acum mergem pe contrasens n-o sa ne ajute sa (ne) revenim in intersectiile unde am ignorat sau incurcat indicatoarele.
"Mai bine stinge luminile, sa mergem la risc,
Admirand peisajul nocturn, fals si trist...ce vis!", i-am raspuns.
"Bucura-te! Ca cine stie din ce senzatie
Mai ajungem noi din ... la destinatie!", desi asta e cel mai bun lucru pe care puteam sa ti-l spun.
luni, 13 aprilie 2009
Sfarsit si inceput
Nu iti cere viata inapoi cum a fost, nu iti cere iubirea, nu are rost. Priveste inainte si uraste ce vezi... :)
Mi-ar fi placut sa o iau de la capat intr-o zi de vara, intinsa pe patura si ascultand un radio de litoral. In miros de valuri si zgomot de mare, criza nu mi s-ar mai fi parut atat de rea si zilele nu ar mai fi trecut atat de greu. Si, la o bere, as fi ras de toate demisiile din lume cu toti rockerii someri, lipsiti de griji, adunati pe la corturi ca intr-o piesa a lui Tudor Chirila.
duminică, 5 aprilie 2009
Ne rascoleste timpul, femeie
As fi vrut sa ma iei cu copy paste, sa raman la final macar cu mine.
Dar tu ai apelat pe nevazute la cut, iar eu am crezut ca sunt fericita.
As fi vrut sa dai replace la all the existing files si sa radem in clocote, sampanie, nebunie, intoxicare cu mangaieri, saruturi, exaltare. Beti unul de altul.
Dar tu, pe nevazute, ai ales sa pui iubirea noastra intr-un hidden folder, iar eu m-am resemnat crezand ca asa e fericirea.
As fi vrut sa ma tii de mana pe Kisselef si sa ma saruti in vazul lumii, in ritm de manele, miros de copaci infloriti sau in lumini de faruri. Beti unul de altul.
Dar tu, pe nevazute, cu inocenta ai ucis prospetimea si nestirbirea pe care le-ai iubit. Ai ucis tot ce-ai iubit la mine.
As fi vrut sa ma iei cu copy paste, sa raman la final macar cu mine.
Dar tu ai apelat pe nevazute la cut, iar eu am crezut ca sunt fericita.
As fi vrut sa dai replace la all the existing files si sa radem in clocote, sampanie, nebunie, intoxicare cu mangaieri, saruturi, exaltare. Beti unul de altul.
Dar tu, pe nevazute, ai ales sa pui iubirea noastra intr-un hidden folder, iar eu m-am resemnat crezand ca asa e fericirea.
As fi vrut sa ma tii de mana pe Kisselef si sa ma saruti in vazul lumii, in ritm de manele, miros de copaci infloriti sau in lumini de faruri. Beti unul de altul.
Dar tu, pe nevazute, cu inocenta ai ucis prospetimea si nestirbirea pe care le-ai iubit. Ai ucis tot ce-ai iubit la mine.
As fi vrut sa ma iei cu copy paste, sa raman la final macar cu mine.
vineri, 3 aprilie 2009
Cruel intentions
- do you love me?
- yes.
- so why can't we be togheter?
- because i dont't trust me, when i'm with you.
But without you, I trust no one, I run to nowhere, I wait for nothing.
Stingeti aplauzele, inchideti luminile, parasiti sala. Filmul a luat sfarsit, iar cortinele astea nu se vor mai desface curand. Pentru ca nu sunt un actor adevarat, refuz comediile de vara si inchid ochii la horroruri. Sau poate sunt unul prea bun, care si-a jucat rolul de exceptie intr-un film de exceptie. Iar apoi a murit, invelita in cortinele grena, din catifea. Varsati un strop de vin rosu in amintirea mea si nu ma mai cautati pe scena. Nu va intristati, nu e vina nimanui, pana la urma, ca mi-am facut debutul intr-o tragedie greceasca.
- yes.
- so why can't we be togheter?
- because i dont't trust me, when i'm with you.
But without you, I trust no one, I run to nowhere, I wait for nothing.
Stingeti aplauzele, inchideti luminile, parasiti sala. Filmul a luat sfarsit, iar cortinele astea nu se vor mai desface curand. Pentru ca nu sunt un actor adevarat, refuz comediile de vara si inchid ochii la horroruri. Sau poate sunt unul prea bun, care si-a jucat rolul de exceptie intr-un film de exceptie. Iar apoi a murit, invelita in cortinele grena, din catifea. Varsati un strop de vin rosu in amintirea mea si nu ma mai cautati pe scena. Nu va intristati, nu e vina nimanui, pana la urma, ca mi-am facut debutul intr-o tragedie greceasca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
